Blogul lui Uirebit

Locul unde fac pe deșteptu'

uirebit-un-paste-printre-demoni

Un Paște printre demoni (scurt fragment literar)


– Hristos a înviat! a strigat preotul.
– Adevărat c-a înviat! a răspuns mulțimea, fremătând ca o mare.

Buzele mi-au rămas pecetluite. Mă oprisem în afara curții și priveam de acolo. În acel an cerurile nu s-au deschis pentru mine și n-a venit nimeni ca să-mi întindă lumânarea aprinsă și să-mi zică prietenos „Hristos a înviat, Tiberiu! Nu te-am mai văzut demult!”
Eram mai singur decât Diavolul!


Răsunetul clopotelor vibra în carnea oricui și toaca bătea ca o inimă nebună! Oamenii se bucurau cu ochii umezi. Sfântul Paște venise!

– „Hristos a Înviat din morți
Cu moartea pre moarte călcând
Și celor din mormânturi
Viață dăruindu-le!”

Cântecul străvechi a țâșnit din piepturi și a înconjurat de trei ori văzduhurile, a mângâiat frunți, a cuprins inimi și a șters păcate de neșters… iar eu eram tot afară, dincolo de poartă.

Crucea luminată din vârful bisericii semăna cu o limbă de foc aruncată spre cer! De-a lungul și de-a latul curții oamenii reînviaseră și-și întindeau unii altora lumânările aprinse. Flacăra lui Iisus s-a întețit și s-a revărsat peste fiecare colțișor, a luminat fiecare față, dar… eu nu eram acolo și nici măcar nu simțeam nevoia.

Lumina aceea m-ar fi ars!
Mântuitorul n-ar fi stat lângă mine chiar de-aș fi pășit în curte și m-aș fi amestecat în mulțimea de credincioși. N-ar fi stat, ar fi fugit! Eram sec, uscat pe dinăuntru și în pieptul meu nu mai exista demult nicio pasăre măiastră.
Dar acum nici măcar n-o mai doream. Nu pentru ea venisem acolo, ci pentru Sofia.
De fiecare Paște venea aici, în curtea mănăstirii. Era locul de unde lua Lumină, unde se spovedea și se împărtășea. Știam! Noi doi aveam același duhovnic.
Chiar dacă lumea ei se despărțise de a mea, aceeași ureche asculta în continuare și păcatele ei, și păcatele mele. Păcatele ni se întâlneau și se amestecau în una și aceeași minte. Nu mai eram uniți prin bucuriile noastre, ci prin mizeriile noastre.

„Bucurii? m-am întrebat supărat. Mie mi-au rămas doar mizeriile! Iată-mă, aștept neclintit aici, în întuneric, ca un hoț de bucurii! Singura mea pradă ar fi… s-o văd pe ea. Măcar o secundă… Uite-o!”

Da, era chiar ea! N-aveam cum să mă-nșel. Lumini albe, galbene și roșii cădea pe fața ei și, totuși, era o față nepătată, o față frumoasă, transfigurată! Bucuria lui Dumnezeu se revărsa și sfințea totul în curtea aceea.
N-am mai putut să rezist! M-am întors și am plecat, iar demonii mei m-au urmat în tăcere, cuminți.

uirebit-un-paste-printre-demoni

Spune-le și prietenilor tăi despre acest articol!


Articolul anterior

Uită de grija banilor! Uită de facturi!

Articolul următor

Trăiesc într-un stat polițienesc!

  1. Un Paște plin de sinceritate, cum ar și trebui. Îți doresc o sărbătoare liniștită și luminoasă și acum!

  2. Sa iti fie Sarbatoarea tihnita si plina de nadejde. 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Copyright 2018-2020 www.uirebit.com