Secretul meu rușinos!

A sosit momentul adevărului, oameni buni! Am o taină și nu mai pot s-o țin în mine. Am s-o strig în cele patru zări:

 – Bună, mă numesc Tiberiu și sunt dependent de usturoi! Nah, c-am zis-o! Gata! M-am eliberat!

Dacă trece o zi fără să mânânc usturoi, intru în depresie și nivelul meu de dopamină atinge subsolul.

Doza mea zilnică este de 12 căței de usturoi. Dă-mi mai puțin când m-așez la masă și-ai să vezi imediat cum arată un om bosumflat.

Dă-mi mai mulți și ai să vezi cum arată fața unui om care privește Nirvana.

Dependența mea mă obligă să stau mai mult pe acasă și să scriu toată ziua pe laptop (așa s-a născut, probabil,  cartea mea).

Singurele dăți când nu-mi iau doza de dimineață sunt puținele ocazii sociale de la care nu mă pot sustrage. Dar revin repede acasă și dau iama înfrigurat în căciuliile de usturoi din cămară.

Să ridice primul piatra cel care nici usturoi n-a mâncat, nici gura nu-i miroase.

 

PS.

Imaginați-vă prin ce calvar trece nevastă-mea de 22 de ani încoace! Puteți?

Da… sunt dependent de usturoi! Nu mă condamnați!

Din câte am auzit, e ok să fii diferit!

Pace vouă!