Sunt un vierme al gramaticii

M-am apucat de corectat cartea mea (volumul 1).

Am tot amânat (înmormântarea matușii mele a fost un pretext ideal), dar azi m-am apucat de treabă.

M-am uitat pe manuscrisul corectat de profesoara mea de gramatică și… jale mare… greșeli după greșeli. Sunt un vierme al gramaticii.

Mă credeam un mare geniu literar, dar nu-s (nici pe departe).

Chiar mă bucur că am apelat la cineva „să dea cu roșu” peste tâmpeniile mele.

Dar destul. Mă duc să mă ascund undeva. Sau, mai bine, continui să corectez.

La o viteză de 70 de pagini pe zi, sper să termin în 8-9 zile.

Urăsc gramatica!

Banii mei nu sunt buni

Acum trei zile am căutat pe net anunțuri cu profesori de limba română și am contactat vreo șapte pe email întrebându-i simplu: cât m-ar costa corectarea gramaticală a 530 de pagini (atât are cartea mea).

Nici până acum n-am primit vreun răspuns.

E clar: banii mei nu-s buni.

Actualizare:

Am reușit, până la urmă, dar prin conversații telefonice.

Concluzie: Telefonul „bate” emailul.