Blogul lui Uirebit

Locul unde fac pe deșteptu'

uirebit-sut-in-coaie

Sunt doar un trol frustrat și merit un șut


Încerc să creez o listă cu cei mai buni bloggeri literari din Romania și-mi place să vizitez adesea blogurile respective.
E adevărat, uneori se mai întâmplă și comentez, dar numai dacă găsesc ceva interesant sau dacă nu sunt de acord cu anumite chestiuni pe care le găsesc expuse.
La urma urmei, bloggerii sunt tot oameni, deci vor o mică răsplată pentru munca lor: vor comentarii.

Da, dragă viitorule blogger!
N-o să te îmbogățești niciodată din articolele pe care le scrii (nici în domeniul recenziilor de cărți, nici în alte domenii), așa că singurele satisfacții de la sfârșitul zilei vor fi comentariile vizitatorilor (bune, rele, albe, maro… nu contează).

Însă, așa cum eu reacționez uneori ciudat la recenziile negative, mai există și bloggeri care au impresia că:

A comenta = A scrie ceva laudativ

Nu, bre, trezește-te!

Ai postat ceva în spațiul public, deci nu-i obligatoriu ca toată lumea să te pupe în cur și să te ridice în slăvi. Fii pregătit și pentru apariția lui Gică Contra sau Viorica Contra (variantă apreciată mai mult de bărbați).

Deunăzi eram pe blogul cuiva care tocmai recenzase o carte de vreo 300 și ceva de pagini și susținea că romanul „i-a asigurat câteva ore de lectură bună”.

După afirmații de genul:

  • „am închis ochii în dreptul fazelor care mi s-au părut un pic forțate”,
  • „nu m-am agățat de ceea ce mie se părea că scârțâie ușor”
  • „intuiam cumva finalul”

persoana încheie cu un apoteotic „E un roman construit bine”, apreciere care m-a lăsat cu gura căscată.

Chiar așa? 300 de pagini in „cateva ore”?

Un roman construit bine la care-i intuiești finalul?

Exact asta i-am și scris.

Răspunsul nu s-a lăsat așteptat:

„Eu vă vad de câteva zile pe toate blogurile. Si mereu deghizat în Gica Contra.”

Să-mi fut una! Cât de nemernic pot să fiu!

Primul pas a fost să mă dezabonez de la blogul cu pricina, ca să nu risc să devin pisălogul cuiva.
Apoi am fost a dracului de tentat să mă dezabonez și de la toate celelalte 37 de bloguri la care sunt abonat.

Nu-i așa? Ce rost mai are? Ce să mai caut eu în mediul online?

Sunt doar un troll frustrat care le caută oamenilor nod în papură! Aș face un pustiu de bine tuturor dacă aș merge să mă ascund pe undeva. Problema e la mine!

Și tocmai când mă pregăteam să deschid dulapul și să intru, BANG!, primesc o nouă urecheală:

„Am văzut astăzi două comentarii negative și nu stiu de unde vin.
Din convingerea că ai scris o carte bună și nu ești citit sau din dorința de a discuta despre cărți?”

Era momentul în care trebuia fie să plâng, fie să mă tăvălesc pe jos.

Bloggerița aceea are dreptate sută la sută: chiar sunt un frustrat (dar care scriitor debutant nu este? Arată-mi unul!) și un neavenit (am scris un comentariu negativ, deci sunt un om rău, un troll, o muscă-n lapte).

Concluzia mea după toate astea?

Dragă Urebit, economisește-ți energia!
Las-o mai moale cu comentariile, părerile, opiniile… Ce-i cu tine, omule? Tu chiar nu vezi că ești negativ? Da, omule, ești nașpa!
Scrie-ți dracului terfeloaga ta de carte sau, și mai bine, citește o carte bine construită! Uite, de exemplu, ai putea să citești „Soția bancherului” de Cristina Alger.
Și, un ultim sfat: Pentru numele lui Dumnezeu, nu mai vizita blogurile altora!

Vizitează-l doar pe-al tău, troll-ule nenorocit și frustratule ce ești!

Marș în dulap!

Stai! Ia și laptop-ul cu tine!

Actualizare de ultimă oră / Drept la replică

Rar mi-e dat să văd atâta deșteptaciune

Draga domnule author, îți foarte multumesc pentru frumosul articol. Mă simt specială. Mai ai un articol „dăjdept” inspirat dintr-un alt articol publicat și el în sfera aia a mâncatorilor de rahat unde, dă-mi voie să îți spun, te învarti și tu.

Si pentru bijuteria aia de carte a ta, tot de prostii pe care tu încerci să îi discrediteziai nevoie.

Inițial, recunosc, m-am gândit să profit de faptul că am cartea ta și să o citesc. Dar nu am timp de pierdut cu orice carte, indiferent de cat de buna ar fi ea, scrisă de un om care poartă ochelari de cal.

Iti doresc mult succes in mancatoria de rahat pe care o promovezi. Si spor la scris! Poate găsești și tu subiecte. Sau poate înveți și tu de la altii.

Acea blogarita.

Ai dreptate sută la sută, Anca:

  • ești specială;
  • mă învârt în sfera mâncătorilor de căcat;
  • cartea mea este o bijuterie;
  • învăț permanent de la alții.

Ai punctat de minune 🙂


ACTUALIZAREA ACTUALIZĂRII

Întrucât nu am (deocamdată) acordul Ancăi să iau cu Copy/Paste cel de-al doilea mesaj pe care mi l-a trimis, o să vă fac doar un scurt rezumat cu ideile principale:

1. S-a semnat acordul de pace și Anca a recunoscut roșind că sunt un bărbat fermecător!
(Urale, ovații, căciuli aruncate în văzduh!)

2. De acum încolo, eu și Anca suntem prieteni la cataramă. M-a rugat chiar să o însoțesc ca gardă de corp la Gaudeamus 2020.
(Confeti, baloane colorate, trompete!)

3. Stop, stop, că asta nu e tot! Cică mă reprimește pe blogul ei și mă așteaptă acolo cu o cafea aburindă! Ei, ei?
(Bubuituri de tun, paradă, clovni și pitici care fac tumbe!)

4. Și, cireașa de pe tort, a promis solemn c-o să-mi citească cartea și c-o să-i facă o recenzie onestă pe blogul ei!
(Pământul se zguduie! Sirenele sună! Oameni disperați fug în toate direcțiile! Se aud claxoane prelungi, copii plângând, câini care urlă!)

Vă mulțumesc pentru atenție, dragii mei! Asta a fost tot pe ziua de azi! Mergeți la casele voastre!

Totul e bine!

Spune-le și prietenilor tăi despre acest articol!


Articolul anterior

Despre mâncătorii de „maro” de pe Goodreads

Articolul următor

Interviu cu EVA ANCUȚA HAMZA în pampasul argentinian

  1. Gherase

    Meriți două șuturi în coaie 🙂

  2. Ursulet Cret

    Ti-am citit cartea si e cea mai proasta carte pe care am citit-o EVER !!

    • Uirebit

      Tu măcar ai citit-o 🙂 dar alții își dau cu părerea fără s-o fi citit măcar.
      Îți mulțumesc că ți-ai făcut timp pentru ea 🙂

  3. Gherase

    🙂 Fiecare e stapan la el pe blog asa ca ai primit ban pentru ca ai meritat 🙂 nu mai plange 🙂

    • Uirebit

      Nu de aia plâng! Acum am cu totul alte motive. Mă doare un dinte de-mi vine să mă sui pe pereți și dentistul meu nu lucrează azi. Cică e sărbătoare… #fuckmylife 🙁

      • Gherase

        Ma bucur. Asa iti trebuie 🙂
        Te doare pentru ca ai muscat-o de fund pe tipa cu blogul. Lasa oamenii in pace ca te bate Dumnezeu 🙂

      • Anca Rucăreanu

        Și nici măcar nu ai primit ban. 🙂 Nu la dentist trebuie să mergi, încearcă în altă parte.

        • Uirebit

          Nu am zis că am primit BAN. Am zis că m-am dezabonat (ceea ce este normal și firesc).
          Ce rost are să sâcâi oamenii aiurea pe blogul lor?

  4. Anca Rucăreanu

    Ce importantă mă simt! un articol dedicat mie. Revin la întrebarea adresată prima oară: frustrarea că nu am acceptat cartea ta? Eu am vorbit frumos cu tine și am încercat să îți înțeleg atitudinea ostilă (pe care nu o ai numai pe blogul omului pe care tu îl numești „bloggerița aceea”). Frustrarea ta mă depășește. Și dacă tu crezi că ai fost măcar amuzant. mai gândește-te!

    ups, am uitat. Singurele tale comentarii poztivie sunt cele cu privire la cartea ta. Și pe blogurile doamnelor care au scris despre ea.

    • Uirebit

      Te aprinzi prea repede, Anca 🙂 Normal că te-am numit „bloggerița aceea”. Dacă erai doctor, te numeam „doctorița aceea”.
      Dar realitatea este că… ești bloggeriță, nu?

  5. Lavinia

    Oh, deci așa reacționează unii scriitori români atunci când sunt refuzați în urma propunerii de a i se citi cartea și a fi recenziată.
    Înțeleg:
    Pasul 1: esti refuzat cu bun simț.
    Pasul 2: intră pe blogul ei (care ti-a plăcut din moment ce ai ales-o pentru lectura cărții tale) și lasă-i numai comentarii negative.
    Pasul 3: scrie un articol despre cât de rahat este gagica fiindcă…ăă…a, da: „s-a luat de tine” pentru că îi lași comentarii negative dar șhh..nu cumva sa spui lumii că de fapt ești frustrat fiindcă ai fost refuzat.
    Oh, ce îmi mai place! În felul acesta mai eliminăm și noi, cititorii, din cauzele pierdute ale României.

    • Uirebit

      Lavinia, EU am spus primul că sunt frustrat și nașpa. EU!
      Nu ești deloc originală 🙂

      • Lavinia

        E ok, aveam părerea aceata dinainte să postezi acest articol, domnule geniu genial in genialitatea ta.

        • Uirebit

          Și de unde o aveai, mă rog, smerita smeritelor în smerenia ei?

          • Lavinia

            Hei, cine nu e original acum? Tu macar ti-ai insusit acum ceva timp partea cu originalitatea din mesajul meu. 🙂

  6. Simona

    „… am fost a dracului de tentat să mă dezabonez și de la toate celelalte 37 de bloguri la care sunt abonat.”

    Mai bine 38 Uirebit. Dezabonează-te și de la blogul tău și scapi garantat toate problemele 🙂

    • Uirebit

      Simona… ce-ar fi să te iei de mânuță cu Lavinia și cu Anca și să plecați așa, ca fetele împreună la o cafea. Observ că vă împăcați de minune când vine vorba să tăbărâți pe un biet bărbat lipsit de apărare.
      Una îl trage de păr, alta îi dă cu poșeta în cap, iar a treia sună la 112.
      Sunteți un trio perfect 🙁

  7. Anca Rucareanu

    Doamne, ce imaginație ai! Hai ca m-ai facut sa rad! Prieteni suntem. Mi-e și frică să spun altceva. :))))
    Rescrii până și discuțiile private, author esti.

  8. Anca Rucareanu

    Ups! M-am prins tarziu. Psihologia inversă, nu? Prietene, n-ai păcălit aproape.
    BFF. Tu și cu mine.

  9. Gherase

    Știam de vreo doi ani că ești nebun dar acum am si dovada.
    Întreb din pură curiozitate. Chiar ai de gând să te sui în trenul Suceava-Bucuresti si sa mergi la Gaudeamus?

    • Uirebit

      Nu. Ce să caut eu acolo? Scriitor nu-s. Cărți nu-mi place să citesc.
      Doamneee, ce mă doare dintele ăla afurisit!

      • Nikos

        Scoate-l, Uirebit 🙂 Leagă o sfoară cu un capăt de clanța ușii și cu celălalt de dinte.
        După aceea aștepți să vină cineva în vizită.

      • PERONI

        esti un scriitor la care nu-i place sa citeasca???

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Copyright 2018-2020 www.uirebit.com