Blogul lui Uirebit

Locul unde fac pe deșteptu'

recenzii proaste carte

Recenziile negative = lecții valoroase


Aruncând o privire peste recenziile negative pe care le-am primit (și eu, și cartea mea), am ajuns la câteva concluzii interesante și utile.

1. Dacă un cititor spune „Cartea asta e proastă și nu o recomand”, nu înseamnă în mod obligatoriu că eu, Uirebit, sunt nașpa și că romanul meu e o terfeloagă. Nu neapărat!

M-am uitat nițel peste preferințele literare ale recenzorilor mei și mi-a mai venit inima la loc. E normal ca un cititor pasionat de fantasy și dragoni, și… prințese salvate să acorde o notă proastă unei cărți cu limbaj trivial și scene dure, uneori obscene.

recenzie-negativa

Este doar vina mea că n-am verificat preferințele lui X sau Y ÎNAINTE de a-i oferi gratuit cartea. Mi-o asum!

2. Și dacă tot am pomenit de gratuități, cred că pot desprinde de aici o nouă lecție valoroasă: Oamenii nu prețuiesc prea mult cărțile descărcate gratuit sau primite gratis. E nevoie să plătească pentru ceva, ca să aprecieze în mod corect acel ceva. Deci, gata cu gratuitățile!

3. Care-i publicul meu țintă? Mi-am pus cu toată seriozitatea întrebarea și am ajuns la un mic portret robot al cititorului meu ideal. Iată rezultatele:

CINE VA APRECIA (în general) SCRISUL MEU?

  • femeie;
  • 30-50 de ani;
  • cu un dezvoltat simț al umorului;
  • preferabil, fără studii literare prea aprofundate

Să mă explic, nene Iancule!

sedinta-autorii-debutanti-anonimi

În general, femeile mature posedă din plin simțul umorului și pot aprecia autoironia, sarcasmul și – mai ales – realismul unei cărți. Ele nu se împiedică de factorii numiți eufemistic „limbaj licențios” și „scene nerecomandate minorilor” pentru că au aflat deja că viața chiar este trivială și, adesea, obscenă, dură, oripilantă ș.a.m.d.

În ceea ce privește studiile literare aprofundate, opinia mea sinceră este că acestea îți deschid anumite uși, dar le închid definitiv pe altele. Un masterat sau (Doamne, ferește!) doctorat în literatură reprezintă un fel de ultraspecializare. Îți modifică radical gusturile, te face mai pretențios, iar etapa finală este că devii un snob al literaturii (nu elitist, nu rafinat… n-am zis asta, departe de mine acest gând).

Oricum, fiecare cu ce-și dorește. Eu nu-mi doresc astfel de cititori drept critici și pariez că nici ei nu și-ar dori în ruptul capului să-mi citească elucubrațiile pseudoliterare.

Scrisul meu este simplu (și de aici a plecat cineva atunci când a spus „Uirebit nu a citit prea mult la viața lui și are un vocabular sărac, de licean…”), dar scriu simplu cu un scop: textul să poată fi citit repede, oricând, oriunde, indiferent de cultura și vocabularul cititorului.

Mi-e milă de scriitorii care se screm la fiecare propoziție, încercând să folosească expresii cât mai prețioase, cât mai sofisticate. Alo! Chiar trebuie neapărat să citesc o carte cu dicționarul lângă mine? Dacă da, atunci nu fac parte din publicul tău țintă, domnule autor elevat și prețios!

Revenind, hai să fac un mic sumar al lecțiilor pe care le-am primit și pe care ți le ofer și ție, vizitatorule:

a. Dacă-ți plac dragonii, roboții, detectivii și oltenii, te anunț că n-ai să-i găsești în cartea mea.

b. Dacă ești mocangiu, cu siguranță că recenzia ta va reflecta asta, așa că… scoate banul!

c. Dacă ai doar 20 de ani, mai așteaptă, rogu-te, încă 10 ani. Ce atâta grabă? Viața e lungă!

d. Dacă ești bărbat… îmi pare rău, nu! Am zis NU! Ia-o tu la stânga și eu la dreapta!

e. Dacă râzi ultimul când auzi un banc, nu-ți mai pierde timpul cu gunoiul meu de carte!

uirebit-sut-in-coaie

f. Dacă ai absolvit „la Litere”, iartă-mă! Nu mă urgisi, trece-mă cu vederea! Când o să am nevoie de un corector, redactor, editor, te caut eu, da? Promit!

Cam asta ar fi!

Mulțumesc tuturor celor care mi-au oferit recenzii negative.

Vă mulțumesc mult pentru lecții!

Zi frumoasă!

Articolul anterior

Ședință (cu ușile închise) a Autorilor Debutanți Anonimi

  1. Victor

    M-am gandit putin daca sa scriu aici sau nu, dar am zis sa nu te las ca si mie-mi place cand lumea imi raspunde si dac-o mai face si coerent simt ca dispare ecranul din față si chiar imi vorbeste un om, asa ca uite-ma scriindu-ti.

    Am crezut ca ai vazut cine facea acele recenzii, te-ai uitat prin cartile lor citite si recenziile anterioare si nu inghiti galusca de a le lua in serios dar uite ca si cei care s-au nascut odata cu internetul, mai iau țeapa de la prezent. Cand mi se intampla asta ma simt ca maica-mea care da raspunsuri UTC-iste la poze cu pisici pe Facebook sau ca taica-miu cand beleste ochii la Antena 3: un pic in afara realitatii.

    Sa-ti fie invatatura de minte si sa nu te mai framanti, ba chiar sa privesti cumva cu admiratie, tu/noi (?) cand eram la varsta recenzorilor tai feminini de acum, ne bateam ca chiorii in curtea scolii, beam apa de la robinet si jucam tenis cu piciorul pe drum. Ele acum isi fac poze dragute cu carti cu poze dragute pe coperti. E putin penibil si foarte pedant, dar, pula mea, asta e viata, fiecare se crede miezul din dodoașcă.

    In sfarsit, s-ar putea sa ma stii, eu is ala de ti-a zis ca neveste-sii i-a placut stilul tau ca e undeva intre obraznicie si umor sau cam asa ceva, si chiar nu mi-a placut cum te-ai chinuit cu recenzorițele tale de cand ai facut miscarea aia. Meriti mai mult respect si cititoare mai mature dar din pacate alea nu lasa recenzii fiindca au treaba, nu teme. Pentru ele cartea are valoare atat timp cat le asigura jumatate de ora de entertainment pe seara, inainte de culcare si tu se pare ca ai asa ceva, cel putin din perspectiva neveste-mii.

    Ma rog, in final, sper sa fi scris pe bune ce ai scris mai sus si sa nu fi fost ironic, ca altfel am muscat momeala cum ai muscat si tu din recenziile fioroase ale tinerelor tale cititoare (hi hi hi).

    (in loc de „recenzii” citeste „pareri”, e pretentios ca naiba sa le spui „recenzii”. „recenzorițele” insa, citeste-l asa cum se scrie, cu „ț”)

    • Uirebit

      Dragă Victor, tu cam ai dreptate în tot ce ai scris mai sus!
      Am fost tentat să-ți răspund pe loc, dar eram în sat cu dorul și nu-mi place să tastez pe mobil.
      Îți mulțumesc pentru încurajări și, ca să-mi dovedesc recunoștința, îi voi trimite soției tale și volumele 2 și 3 (nr. 4 încă își așteaptă corectura).
      Legat de ce-ai spus, recunosc că eram cam tâmpițel pe la vârsta de 20 de ani (cu sau fără internet toți suntem așa la anii aceia).
      Greșeala mea principală, pe care nu am amintit-o în articol, este că m-am complicat cu o piață de carte care adoră mai ales traducerile. Ar fi trebuit să-mi traduc cartea și să o public direct în engleză. Aș fi evitat multă bătaie de cap.
      Dar… omul cât trăiește învață 🙂

    • Mamelucul

      Uirebit a zis foarte bine, cărțile lui sunt pentru femei care au un simț al umorului foarte bine dezvoltat. Numai alea citesc și pot aprecia cu adevărat o carte mai altfel. Așa că NU are cum să fie apreciat de pipițe.
      De fapt, cine sunt eu ca să-mi dau cu părerea? Doar un mameluc 🙂

  2. Mamelucul

    Uirebit, am uitat să adaug ceva! Sunt un pic oligofren și comentez doar așa, ca să mă aflu în treabă. Nu ți-am citit cartea, deci n-am habar ce ai scris acolo, însă îmi place a dracului de mult să-ți trolez blogul.
    Știi, am o stare ciudat de plăcută, de-a dreptul orgasmatică, atunci când încerc să înfig cuțitul în spatele cuiva despre care nu știu absolut nimic.
    Totuși, chiar dacă sunt o zdreanță, asta nu înseamnă că sunt și complet idiot! Am avut mare grijă să comentez de pe un proxy din Olanda și să ma pun la adăpostul unei adrese de email false.
    De fapt, recunosc, sunt curajos și bătăios doar atunci când mă aflu în anonimat, în spatele unui monitor oarecare.
    În viața de zi cu zi, sunt – ai ghicit! – o loază care nu protestează atunci când cineva îi scuipă în cafea.
    Nu-i așa că porecla de „Mamelucul” mi se potrivește?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

 

Copyright 2018-2020 www.uirebit.com