Blogul lui Uirebit

Locul unde fac pe deșteptu'

nor-pufos

Dialog cu Sfântul Pavel (pe un norișor pufos)


Ce porcărie! Iarăși nu pot să dorm! Mâine dimineață o să fiu ca o cârpă! Mă auzi, femeie?

Sau poate că dormi și visezi că nu poți să dormi! Ia deschide ochii și verifică!

Heeei, ce naiba! Ajutooor! Tu nu ești femeia mea!

Cu siguranță că nu! În primul rând, sunt bărbat. În al doilea rând, chiar dacă aș fi femeie, nu mi-aș dori în ruptul capului să trăiesc sub același acoperiș cu tine! E greu să trăiască cineva cu tine!

Dar cine ești, omule? Și unde suntem?

nor-pufos

Pe un norișor pufos! Ai probleme cu ochii? Freacă-te la ochi!

MdaNu pare nici bumbac, nici zăpadă! Seamănă mai mult cu vata de zahăr. Ia să gust! Oh, nu-i deloc dulce! E clar, e un norișor pufos! Dar ce să caut eu pe un norișor pufos? Visez?

Poate visezi, poate nu visezi… poate ești mort.

Poftim?

Glumeam! Visezi.

Și tu cine ești?

Satana.

Ceee? Ajutoor!

Glumeam din nou! Calmează-te! Sunt Sfântul Pavel! Dumnezeu mi-a poruncit să te aduc aici și să stăm puțintel de vorbă. Sunt mesagerul Lui.

Oh, nu-mi vine să cred! Mă simt ca o vedetă! Sfântul Pavel în persoană! Ce onoare! Mă bucur să te cunosc, Preasfinte! Numele meu este Uirebit și sunt cel mai mare scriitor român în via…

Lasă balivernele! Știu că suntem pe un norișor, dar nu încerca să mă aburești! Numele tău este Tiberiu Ștreangă.  Te cunosc ca pe propriile mele buzunare, ți-am citit cu atenție dosarul. Te-ai născut pe 2 decembrie 1971, la ora 4 și 13 minute dimineața, la o maternitate din Rădăuți. Moașa era obosită, făcuse două gărzi la rând, așa că te-a scăpat direct în cap. Maică-ta, sărmana, n-a observat nimic, așa că te-a acceptat așa cum erai. Ce altceva mai dorești să-ți spun?

Pe care parte obișnuiesc să dorm?

Asta a fost una simplă! Pe dreapta, Tiberiu, întotdeauna pe dreapta. Mai ai?

Ăăă… da! Care-i codul PIN de la cardul meu?

0265!

La dracu’, m-ai convins! Ești Sfântul Pavel!

sfantul-pavel

Încearcă să înjuri mai puțin! De altfel, acesta este și mesajul pe care mi-a poruncit Dumnezeu să ți-l transmit: Spune-i robului meu să nu mai înjure în cărțile sale!”. Așa mi-a zis, așa îți zic!

Bine, darpractic, nu eu înjur. Personajul meu înjură.

– Daaa? Și cine-i în spatele lui? Cine-i păpușarul?

Eimă bucur c-ai adus vorba despre asta! Tare mi-e teamă că personajul meu, Tiberiu, mi-a cam scăpat complet din mână. În primul volum am reușit să-l controlez cât de cât, dar, după asta, s-a întâmplat ceva ciudat.

A început să te controleze el pe tine?

Nu, nici chiar așa! Dar mi-a scăpat complet din mână.

Dumnezeu n-o să accepte explicația asta. E cusută cu ață albă!

– E adevărul adevărat! E așa cum îți spun, Sfinte Părinte!

Lasă bancurile, Tiberiu! Te avertizez: dacă n-o lași mai moale cu înjurăturile…

Ce? Ce-o să se întâmple? O să mă trăsnească Dumnezeu?

Nu, fiule, există și metode mai subtile. Ia spune-mi, nu cumva ai alunecat în cadă azi dimineață?

Ba da! M-am lovit și la șold, și la ge… Eiii, ia stai așa! Ia staaai…

Vezi? Exact despre asta vorbeam! Așa că…

Am înțeles ideea! O să renunț la înjurături. Vreau să trăiesc, vreau să-mi scriu cărțile! Am atât de multe planuri! După ce termin seria asta, vreau să…

Stai nițel, că n-am terminat. Ar mai fi încă ceva, un fleac, acolo!

Orice! Vrei s-o omor pe Tabita? O omor! Jur că în volumul 5…

Dar de ce s-o omori pe biata Tabita? Nu, dimpotrivă! Las-o să trăiască! E o femeie cu frica lui Dumnezeu. Mesajul meu era altul: ai un personaj gay în carte, unul… Alfredo. Trebuie să-l omori neapărat! Este voia Domnului.

Să-l omor pe… pe… De ce?

E gay, deci trebuie să-l omori. Dumnezeu nu dorește un sodomit în cartea ta. Sau ești și tu unul din tipii aceia… corect politic! Simpatizezi cumva cu LGBT-ul?

Nu, nu-i vorba despre asta! Mă doare-n cot și de LGBT, și de corectitudinea politică. Ideea e că Alfredo e un personaj important în cartea mea. La început, în ciornă, era doar un biet figurant. Apoi…

Ți-a scăpat și el din mână? Sau… te pomenești că te-ai atașat de el?

Nu, nici pomeneală! E… doar un personaj literar. O idee.

– Și te-ai atașat de ideea” asta? Ai grijă ce răspunzi, Tiberiu! Dumnezeu vede! Și aude. De altfel, a frunzărit nițel cartea ta și îl deranjează enorm că personajul principal  e prieten la cataramă cu un sodomit și că se salută între ei cu „Prietenie până la moarte!”. Hai, gata, vorba lungă sărăcia omului! Omoară-l și cu asta basta! Dacă ai aruncat-o pe Irina, prima dragoste a protagonistului, de la etajul șapte, atunci poți să-l omori și pe pidosnicul acela nenorocit. Ai mai omorât-o și pe Ella, mama Irinei. Ești deja un ucigaș versat.

Pe scorpia aia n-am omorât-o eu! A băut vodcă până a dat în ciroză. E drept că… de supărare.

Vezi? Deci se poate! Uite, ține! Ia asta.

Ce-i cu lista asta?

Ai acolo toate personajele pe care urmează să le omori.

Asta-i culmea! 99% din personajele mele sunt pe listă! Dar ce-i asta, e un masacru?

Bucură-te, Tiberiu! Personajul principal rămâne în via…

– Ha! Uite ce fac eu cu lista ta! O rup în bucățele! Nu-mi dictează nimeni ce să scriu și cum să scriu, ai auzit, Preasfinte? NIMENI! Întotdeauna am susținut că un scriitor trebuie să scrie doar ceea ce are chef. Dacă va scrie ce vor cititorii, va ajunge până la urmă curva cititorilor săi! Gata, stop! Cobor! Unde-i liftul? Mă duc acasă, în patul meu! Mă duc să-mi scriu cartea așa cum am eu chef! Și o să înjur pe fiecare pagină, dacă așa am eu chef! Și o să… dar ce-i asta? Ce faci, Preasfinte?

Beau! Ce altceva mai pot să fac? Port întotdeauna în desagă o sticlă plină cu sângele Domnului.

Adică… cu vin? Vin roșu?

Sângele Domnului, Tiberiu! O dușcă mică, din când în când, face bine la digestie. Vrei și tu? Guști un pic? Ah, uitasem că ești alcoolic! Ha, haaa! Vezi că știu și asta? N-ai mai băut de…

Trei luni, o săptămână, două zile, 16 ore și 44 de minute. Dar nu mi-e poftă! Nu, mulțumesc! Deci ăsta era târgul? O stică de vin roșu pentru sângele lui Alfredo?

Nu, vinul era doar un bonus. Târgul era altul: îl omori pe afurisitul de gay, după care, brusc, cartea ta va avea succes. Toate cele șapte volume se vor vinde ca pâinea cal…

Dar am deja succes. Am recenzii, rating, comentarii… Bloggerii literari mă iubesc! Cartea se vinde.

Zău? Ai publicat primul volum în 2018. Cât ai câștigat cu el până acum?

Ăăă…

Îți spun eu cât! Ai câștigat exact 17 dolari și 42 de cenți. Și mai ai tupeul să-mi zici că bloggerii de carte te iubesc? Ei bine, eu am altă părere. Bloggerii te urăsc, fiule! (Mai ales bloggerițele!) Mergi peste tot, la ei acasă, pe blogurile lor și nu reușești decât să-i enervezi. Ce-ai avut cu biata Anca Rucăreanu? Ce ți-a cășunat pe ea?

Aa fost o greșeală! I-am cerut deja scuze în public. Mi-a transmis prin email că după data de 28 se va ocupa de asta.

Și cum începea emailul?

– „My dead friend” Probabil era o greșeală de tastare.

Da, continuă să visezi! În fine… Dar cu Lavinia Chirănescu de ce te-ai luat în gură?  Dar cu Laura de la Book Coffe?

Mi-am cerut scuze și de la Laura! A fost o mică neînțelegere și…

Dar cu vloggerița de pe Youtube?

Aia cu 450 de abonați?

– Da, „aia”! Și nu te mai umfla în pene, că tu n-ai nici măcar 450 de cititori. Trebuia s-o lași în pace!

– Păi, m-a scos din sărite! Am avut un schimb de emailuri mai… așa, mai aprinse și… după aia mi-am dat seama că are mintea necoaptă și am lăsat-o.

Și la ce ți-a folosit? Acum ai încă două recenzii negative plus un hater! De fapt, cine are mintea necoaptă?

recenzie-negativa

Protestez! A spus numai inepții despre cartea mea! Cică are prea multe înjurături. Și mult prea multe dialoguri. Citez: De sus până jos doar liniuțe de dialog!” Ha, auzi colo minciună sfruntată!

Poate că nu-i chiar o minciună. Dacă ar fi să transcrii toată discuția noastră, cum ar arăta?

Păi… na… e dialog. În fine, o să studiez problema. Sau, mai bine, spune-mi tu direct la ce concluzie ar trebui să ajung.

Ne, ne, ne! Tu să-mi spui! Dumnezeu ți-a dat liber arbitru! Deci… cum îți vezi viitorul?

Păi… ăăă… o să încerc să stau mai puțin pe internet și mai mult pe… cartea mea. Da, am foarte mult de scris. Dar să știi că nu m-am certat chiar cu toți bloggerii! E exagerat să insinuezi că… Uite, de exemplu, cu Eva, de la Rândurile Evei, mă împac foarte bine. E amabilă! E de treabă!

Crezi? Discutăm cumva despre Eva Ancuța Hamza?

Da!

Trezește-te, omule! Știu că visezi și știu că suntem pe un norișor pufos, dar trezește-te! Eva Ancuța Hamza este cel mai de temut dușman al tău! De fapt, după interviul pe care i l-ai luat în pampasul argentinian și după ce au fugărit-o șerpii și caimanii, s-a jurat c-o să ți-o plătească. Știu din sursă sigură că și-a cumpărat deja o drujbă Husqvarna model 572 și că-i ascute dinții cu pila în fiecare seară! Nu mai sta cu mâinile în sân!

Dar ce să fac?

Nu știu, fă ceva! Ziceai că vrei să mai trăiești! Că ai multe cărți de scris! Uite… ai putea, de exemplu, să o întrebi dacă n-ar vrea să fie agenta ta literară. Dar să nu-i oferi un fleac de 10-15% din câștiguri. Mărește miza! Oferă-i jumătate!

Cââât? 50% ?

Nu fi scârțar, Tiberiu! Nu-ți mânca de sub unghii! Fii un domn!

Dar nu sunt scâr…

Ba ești! Te-ai tocmit la sânge cu traducătoarea ta acum doi ani și… ce-ai câștigat din asta? Nimic! Ai ramas în brațe cu vreo 15 capitole traduse. Și restul? Ești un scârțar! Dacă băgai mâna mai adânc în buzunar, cartea ta era deja tradusă. Și există două miliarde de vorbitori de engleză. Fă-ți singur calculele.

Mda, sunt cam zgârcit, ai dreptate!

Și cu profesoara care îți corectează textele? Tot scârțar ai fost! Te-ai tocmit ca la piață cu ea! Ia spune-mi, cu ce inimă o să-ți mai corecteze cartea? Cât de atentă o să fie? Tu chiar nu observi că-ți tai singur craca?

Păi… dacă o luăm așa… mda… e posibil.

Nu posibil, ci foarte probabil! Fumează mai puțin, pune bani deoparte și plătește-ți corect oamenii care te ajută. Enervează-i mai puțin pe bloggeri și, mai ales, când trimiți un manuscris la o editură, nu mai scrie la subiect Vă trimit un manuscris de căcat!”. Nu când e vorba de Polirom! Chiar ești sigur că nu vrei o gură de vin? E bunicel!

Nu, nu vreau! Am zis foarte clar că nu-l omor pe Alfredo! Mi-e simpatic! Nu-l omor nici măcar pentru a dobândi… succesul literar! Bea-ți liniștit vinul, Preasfinte! De fapt… tu ești primul care ar trebui să mă înțeleagă! Ești… ai fost scriitor! Ești scriitor în toată regula! Te-am citit! Mi-a plăcut mai ales Epistola întâia către Corinteni”.

Mulțumesc! Am pus suflet în ea! Și ai observat că n-am înjurat!

Oh, da! Ai conceput-o extraordinar! Dar de ce ții mâna la ureche, Preasfin…

Șșș… taci! Domnul îmi vorbește. Aha… aha… Da, Doamne! Am înțeles! Facă-se voia Ta! Amin!

Ce spune? Ce spune?

Spune că n-o să mai apuci să-ți termini niciodată cartea! Spune că n-o să ai parte de succes în vecii vecilor! Și mai spune că te-ai tocmit degeaba cu profesoara ta de română.

De ce?

Pentru că în noaptea asta, chiar acum, o să-ți iau sufletul. Îmi pare rău, dar… n-am ce-ți face!

– Stai un pic! Așteaptă un pic!

– Tiberiu, fiule, noi doi o să facem o mică plimbare!

Dar am de scris o carte, la naiba! Sunt abia pe la volumul al cincilea și…

Lasă deșertăciunile! E doar un rahat de carte! Astea-s doar deșertăciuni! Și Sfântul Augustin a scris cărți. Știi ce spunea înainte de moarte? Că toate cărțile lui nu valorează nici măcar cât niște paie! Ce rost are să te chinui să devii cel mai mare scriitor român? La ce ți-ar folosi?

Păi…

La nimic! Creangă, marele vostru povestitor, a murit în sărăcie lucie! Eminescu, luceafărul poeziei românești, a murit lovit cu o cărămidă în cap, în timp ce era internat la balamuc! Labiș și-a dat duhul sub un tramvai! Nechita a băut până și-a topit ficatul! Marin Preda s-a înecat cu vomă! Până la urmă, crezi că e mare chestie să fii scriitor? Cui folosește? Tu chiar nu vezi că TOTUL e deșertăciune? Hai, gata cu palavrele! A sosit și ziua, și ceasul! Pocăiește-te, fiule! Trebuie să te duc și să te predau cuiva.

Cuiva? Cui? Doar nu mă duci în Iad?

Îhî!

iadul-scriitorilor

De ce tocmai acolo? Pentru că n-am vrut să omor personajele de pe listă?

Și pentru asta, și pentru că faci mereu greșeli de sintaxă, și pentru… altele.

Măcar… mă duci în iadul scriitorilor, da?

Iadul e unul singur și nu are compartimente, Tiberiu! Nu te lua după Dante! Hai, vino, nu te împotrivi! Știi bine cum stă treaba, ai citit deja epistola mea către corin…

Da, da! Vin, la dracu’! Ce porcărie! N-am decât 48 de ani și… o să mor! Și nici măcar n-am cunoscut gloria. N-am dat autograf pe nicio carte. N-am făcut poze cu fanele mele înfocate…

Vino, îți zic! Este voia Domnului!

Ba nu vin! Prinde-mă, dacă poți!

Tib

Nuuu! Decât în Iad, mai bine m-arunc de pe norul ăstaaaaaaaaaaaaa…………

* * *

Tiberiu, trezește-te! Ce ai? Ba gemi, ba plângi!

Of, la naiba! Am avut un coșmar, femeie!

Ce ai visat? Pe cine ai visat?

Pe… pe… în fine, nu mai contează. Dar ce faci, dragă? E iarnă, e ger! De ce deschizi geamurile atât de larg?

– Pentru că te-ai beșit toată noaptea. De aia!

Dar tu de ce mi-ai dat fasole?

Dar tu de ce-ai mâncat-o?

Ai dreptate… am mâncat-o! Când ai dreptate, ai!

Scoală-te, spală-te și apucă-te de scris! Ziceai că azi trebuie să lucrezi la volumul cinci.

Ei, da, ziceam! Și ce dacă ziceam? Nu-i nicio grabă! Viața e luuungă! Întâi… cafeaua. Apoi… o să-mi verific emailurile. Și,după aceea, poate că o să mă uit un pic și la televizor. Dar mai întâi o să mă duc și o să trag o ți…

Of, tu și mahoarca ta împuțită! Te rog, fumează mai puțin! Spargi o grămadă de bani pe țigări!

Ai dreptate! Când ai… ai. Trebuie să fumez mai puțin! De băut deja m-am lăsat! O să mă las și de… cafea! Și… De ce altceva mai trebuie să mă las? Hai, spune, femeie! Hei… Unde ești? Alooo! Na, că s-a dus! A plecat! Vorbesc singur, ca prostul! Of… Hai, Tiberiu, curaj! Dă-te jos din pat! Ai de scris o carte, la naiba!

 

ACTUALIZARE

A doua zi după publicarea acestui articol am avut o mică surpriză:
Conduceam cu 110 km la oră și am călcat brusc pedala de frână, ca să evit un câine. Pedala s-a dus direct în podea și… nimic. Nicio frână!

Câinele a fugit! Eu m-am panicat; nu mai aveam frână!
Marele, imensul meu noroc a fost că șoseaua era goală.
Am frânat progresiv cu frâna de motor, apoi cu frâna de mână. Am apăsat butonul de avarie, am coborât și m-am uitat sub mașină. Crăpase o conductă! Lichidul de frână nu picura, ci curgea!

lichid-de-frana

Până la urmă, totul s-a rezolvat. Acum sunt acasă și sunt bine. Mașina e reparată.

Îți mulțumesc din suflet, Doamne! Îți mulțumesc, Sfinte Pavele!

Alfredo! Ești un om mort!

Articolul anterior

Scrisoare deschisă către Anca Rucăreanu, de la www.ancasicartile.ro

Articolul următor

Gusturi literare – persoana întâi versus persoana a treia

  1. Tu ai imaginație, nu glumă :))

  2. Poteci de dor

    Prea dur eşti cu tine. Cred că Sf. Pavel e totuşi băiat fain, va accepta să-l lase pe Alfredo-n pace.
    Şi am înţeles ideea, nu mai zic nimic despre femeia aia care ar trebui să-l pună la punct pe Tiberiu 😀

    • Uirebit

      Nu sunt dur cu mine. Mă iubesc! Dar Sfântul Pavel și Șeful lui mă persecută!
      Dacă m-aș lua după Ei, cartea mea ar trebui să semene cu „Nunta însângerată” din Urzeala Tronurilor.

  3. Amuzant, ca intotdeauna! Bine ca esti bine si poti continua sa scrii seria. Nu o sa iti spun ce sa scrii si cum sa scrii, dar… Alfredo?! Pe bune?! Chiar te iei dupa Sf. Pavel?
    Apropo, nu Sf. Petru era responsabil la Poarta? Intreb, nu da cu paru, ca eu si religia suntem pe linii paralele… 😀
    In alta ordine de idei, ce ziceai de agenta literara?

    • Uirebit

      Sfântul Pavel este (a fost) nițeluș scriitor. Probabil de aceea Dumnezeu l-a trimis pe el.
      Eram pe un norișor banal. Ce să caut eu la poarta raiului?
      Chestia cu Alfredo… e complicată. E… sau eu, sau el. (Aștept să văd ce-o să mi se mai întâmple și mâine)
      Propunerea de impresariat literar e valabilă! E în picioare! Aștept un semn de la tine 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

 

Copyright 2018-2020 www.uirebit.com