Blogul lui Uirebit

Locul unde fac pe deșteptu'

pact-cu-diavolul

Cum să scrii o poveste pornind de la nimic?


De ce te uiți atât de concentrat la monitor? Ce-ai găsit?

Nimic!

Zi-mi și mie!

Ei, prostii! E o tipă care are un blog (unul discutabil) și tocmai a lansat o provocare.

Despre ce?

Cică… trebuie să pleci de la nimic și să ajungi la ceva care să te lase cu gura căscată.

Aha, am înțeles! E un blog despre afaceri.

Nu, dragă, e o provocare literară. Trebuie să scrii o poveste care să plece de la nimic. De la o pauză, de la un spațiu gol… fără obiecte, fără persoane, fără… nimica-nimicuța. Absolut nimic!

Și? Ai acceptat?

Mnu.

Foarte bine! E imposibil să scrii o poveste care să aibă ca punct de plecare… nimic. Și nu e nici măcar logic ce scrie ea acolo.

De ce să nu fie logic?

Păi, dacă ai scrie o poveste, punctul tău de plecare ar fi provocarea ei.

Ai dreptate!

E o provocare de nimic?

Nu, dimpotrivă!

Atunci concluzia e clară, nu poți să scrii absolut nimic pornind de la nimic!

Bine, măi, dar eu sunt un geniu!

Știu, dragă, n-am uitat! Dar nici măcar tu nu poți să scrii ceva pornind de la nimic!

Ei, fir-ar a dracului! Eu să nu pot? Eu? Am înțeles… mă provoci.

Nu eu! Tipa cu blogul te provoacă. Eu nu-ți cer nimic! Absolut nimic!

Ei bine, află că, dacă am chef, pot să scriu chiar și o carte de 800 de pagini pornind de la nimic.

Dar la cartea ta ai lucrat ceva azi? Ai scris ceva?

Încă nu. Dar de mâine…

Așa ai spus și ieri. Și alaltăieri! Ce faci? Pierzi timpul aiurea? Lasă provocările, omule și scrie-ți cartea!

O s-o scriu, dar mai întâi o să mă ocup nițel de provocarea asta! Da, o să scriu ceva, o poveste, un articol pornind… de la nimic.

(O oră mai târziu.)

Ce faci?

La dracu’, nu-mi vine nicio idee. Pur și simplu… e pauză totală în capul meu. E spațiu gol!

De ce trișezi? De ce te uiți la monitor?

Dar la ce vrei să mă uit?

Monitorul nu este nimic. Trebuie să pornești de la nimic, ai uitat?

Așa-i! Ai dreptate! Când ai… ai! Uite, poftim, am stins laptopul, îl închid și îl dau deoparte.

Și acum te uiți la birou. Iar trișezi!

Doar nu vrei să dau și biroul deoparte? Vorbești serios? Și, după aia, ce să mai dau? Podeaua? Fundația casei? Să încep să sap și să îndepărtez pământul? Unde crezi că aș ajunge?

În stratul de magmă al Pământului. Dar magma nu înseamnă nimic. E magmă! E fierbinte!

Mda… nicio soluție! Nicio idee! Auzi, dă-mi o pastilă din aia. Deja simt că încep să mă enervez!

Nu mai am. Ți le-am dat pe toate. Tu ești nervos tot timpul!

Chiar nu mai ai nimic? Nimic, nimic?

Am o aspirină.

Bună și aia! Dă-o ‘ncoace! Aaa… așa da! Parcă mă simt mai bine deja. Mă duc să fumez o ți…

Ne, ne, ne! Stai jos! Era vorba să pleci de la nimic! Iar trișezi?

Iisuse! Nu m-am gândit la asta! Ce provocarea naibii, fir-ar să fie! Tipa aia cu blogul… cred că are o minte bolnavă. Cum să ceri, domnule, așa ceva? Deja simt că-mi pierd mințile! Uite, așa își pierd oamenii mințile! Deja mă doare stomacul!

E de la aspirină. Ai mâncat ceva azi?

Nimic!

Ți-am lăsat supă! Trebuia doar s-o încălzești! Ooof… de nimic nu ești bun! Vrei niște pilaf?

Nu vreau nimic!

Calm, da? Nu mai țipa, că țip și eu! Uite, îți fac repede o omletă! Sau… ce zici de niște slănină cu ceapă?

Tu nu-nțelegi, femeie, că nu vreau nimic! De ce mă tot freci? Ei… na… acum ce faci?

Valiza!

Pleci la maică-ta?

Nu eu! Tu pleci!

Stai un pic

Și, după ce ieși pe poartă, o să intru direct tipa aia pe blog și-o s-o întreb ce vrea de la noi și de ce ne strică casa! Să vezi tu ce comentariu îi las! O s-o las… cu gura căscată! O să fie un final extraordinar!

Stai, taci un pic! Sună cineva la ușă. Du-te tu și vezi care-i treaba, iar eu o să mă gândesc la provoca… Așa de repede te-ai întors? Cine era?

Un țigan cu cerșitul! A plecat!

Și i-ai dat ceva?

Mă crezi proastă? Nu i-am dat nimic!

Iar sună! Dar sună insistent! O fi tot cerșetorul?

Sper să fie tot el! De data asta, sigur o să-i dau ceva! Vin, vin! Auzi, pe unde ai pus bâta aia de baseball? E tot după ușă?

Da, e la locul ei! Și, vezi, nu fi zgârcită!

(1 minut mai târziu)

Nu era cerșetorul!

Dar cine?

Un tip. Nu-l cunosc, nu pare din zonă!

Dar cum pare?

Pare așa… venit de pe altă planetă.

Hai că mă faci curios! Stai să-mi iau șlapii! Ești sigură că-i extraterestru? După ce ți-ai dat seama că-i de pe altă planetă?

Are o privire cam ciudată. Bizară!

– La naiba! Înseamnă că e de la ANAF! Știam eu că n-are cum să fie extraterestru! Și… în afară de privire? Ce altceva ți s-a mai părut anormal?

Zâmbește tot timpul.

Înseamnă că nu e de la ANAF. Ăia nu zâmbesc niciodată. E unul din criteriile după care îi angajează. Deci… privire bizară și zâmbește tot timpul. Ce să fie? Cine să fie? Mai dă-mi niște indicii!

Și are coadă.

Ceee?

Și coarne.

Femeie! Ce glume-s astea? Nu cumva are și copite?

Ăăă.. nu m-am uitat la pantofi. Oricum, nu pare să fie de pe la noi!

Mda, bine… mă duc să văd ce vrea. Între timp…

Vrei să spun o rugăciune?

Nu! Gândește-te la provocarea tipei ăleia… bloggerița!

(Uirebit își încalță șlapii și iese.)

Bună seara, domnule Tiberiu! Îmi cer scuze că vă deranjez, dar…

Hai, spune repede, că sunt grăbit! Am o provo… în fine. Despre ce e vorba?

Sunt… ăăă… eu nu sunt de pe-aici! Dar v-am citit cartea și am venit special ca să vă cunosc!

– Oh!

– Da, sunt un fan! Și doresc să vă propun o afacere reciproc avantajoasă! Vă pot oferi o viață extraordinară!

Adică?

Adică… am observat că nu prea aveți recenzii la carte. Eu pot rezolva asta! Știu și că ați fost refuzat de 29 de edituri! Pot rezolva foarte rapid și asta! Cartea trebuie să apară! Ar fi păcat să nu fie publicată! Am citit-o cu mare atenție și pot să vă spun că…

– Înjur prea mult în carte?

– Oh, nu! De fapt, ar fi indicat să înjurați chiar și mai mult! Dar… cine sunt eu ca să vă dau astfel de indicații?

– Chiar așa! Cine sunteți?

– V-am spus deja, sunt un fan!

– Un simplu fan?

– De fapt… sunt fanul dumneavoastră numărul 1! Și vă pot ajuta foarte mult! Veți avea bani, foarte mulți bani și… veți fi faimos, cunoscut… respectat! Totul o să vă meargă din plin! Și, desigur, veți avea parte de o sănătate de fier și o viață luuungă!

Da, da, da! Am înțeles ideea! Și ce-ar trebui să fac eu? Ce-mi ceri în schimb?

Ah, o nimica toată! Uitați aici, trebuie doar să-mi dați un autograf, sub linia asta.

Dar ce scrie mai sus cu litere mărunte? Că n-am ochelarii la mine!

Ah, fleacuri! Nimic important! Sunt doar niște clauze standard… termeni juridici plictisitori… bla, bla, bla… e un contract prin care mă oblig să vă promovez cartea pe toate canalele posibile (și chiar și pe cele imposibile). Așa, bravo… foarte bine! Semnați și pe verso! Și anexa, vă rog! Așa! Vă mulțumesc! Puteți păstra pixul!

Mda, mulțumesc și eu! Stai, bre, fanule! Nu-mi lași și mie o copie?

Revin zilele astea și vă las un exemplar. O să aibă și sigiliu, și ștampilă, și timbru sec… Totul o să fie bine! Vă asigur!

Bine, m-ai liniștit. Auzi, nu intri la o cafea?

– Sunt foarte grăbit, foarte aglomerat! Dar revin! Promit!

– Bine, fie cum zici! Auzi… înainte de să pleci, aș avea și eu o întrebare.

Vă ascult! Orice! Dacă pot să…

Se poate scrie ceva… de exemplu, un contract sau un articol, sau o poveste pornind de lanimic? Tu ce zici?

Ăăă… îmi pare rău să vă dezamăgesc, dar răspunsul este negativ.

Deci nu?

Nu! Sută la sută NU! N-am auzit niciodată de așa ceva și… vă asigur că nu sunt de azi, de ieri. Nimicul este doar un mit, n-a existat niciodată! Toată lumea știe că la început a fost cuvântul! Chiar și ateii știu asta… oricine știe asta! Nimic nu poate să apară din… nimic!

Ok. Deci nu se poate.

Nu vreau să fiu indiscret, dar nu cumva este vorba de o anumită provocare lansată de o doamnă care administrează un blog discutabil?

Ba da! Chiar despre asta vorbeam! Cunoașteți cumva persoana?

Oh, da! O cunosc foarte bine! Dealtfel, mâine sau poimâine urmează să-i fac și ei o vizită. Uitați, acesta este contractul pe care l-am pregătit pentru dumneaei. Sper doar să-l semneze!

Mda și eu sper. Ar fi păcat să dea cu piciorul la atâția bani și faimă și… ce mai era?

Respect.

Da, da, da… respect! Respectul este foarte important!

Foarte!

Să-i transmiteți doamnei cu blogul că n-am putut să fac nimic cu provocarea ei. Am încercat, dar am eșuat! Asta e! Și să-i transmiteți de asemenea și cele mai călduroase salutări din partea mea și a soției mele!

Nicio grijă! Vă asigur că doamna cu blogul va avea parte de multă căldură! Trebuie doar să semneze, nimic mai mult!

Nimic, nimic?

Niiimic!

satana-contract

Spune-le și prietenilor tăi despre acest articol!


Articolul anterior

Gusturi literare – persoana întâi versus persoana a treia

Articolul următor

Dacă citești articolul ăsta până la capăt, ești fraier!

  1. Uirebit

    Oameni buni, dacă extraterestrul vă vizitează și pe voi, nu ratați șansa!

  2. Bogdan

    Cum adică UN TIGAN CARE CERSEA ? 🙂 Tiberiu…faci pleonasme 🙂 … e pleonasm 🙂

    • Uirebit

      (Uirebit nu poate răspunde întrucât se uită la Animal Planet. E un documentar interesant. Despre maimuțe.)

  3. Inca rad… :)))))
    Si stii care e partea mai amuzanta? Ca tocmai ti-am lansat si eu o provocare la mine pe blog. De data asta, lansata direct catre tine.

    • Uirebit

      O sa vad ce si cum 🙂 Intre timp, spune-mi ceva, dar fii sincera: tipul acela, fanul meu te-a contactat? Ai semnat si tu?
      Am uitat sa scriu, dar mi-a cerut niste recomandari. I-am dat toata lista cu bloggerii literari.

      • Cred ca m-a sarit! Mai astept, poate-poate… Ori ai uitat sa ma treci pe lista? Ia zi, a cata eram la rand?

        • Uirebit

          Erai prima, dar presupun ca era a dracului de aglomerat. Parea extenuat de atata munca de teren.
          Poate ar trebui sa ia si el o pauza 🙂

  4. Nimicul poate lua diverse forme 😊

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Copyright 2018-2020 www.uirebit.com