Altă editură care se pișă pe mine

Stimate domnule XY,

Vă scriu în legătură cu propunerea de publicare a volumului dumneavoastră Un bărbat, o fată, o insulă pustie, pentru care vă mulțumim.

Regretăm, dar consiliul editorial a decis neincluderea acestuia în planul nostru editorial.

Vă aşteptăm pe viitor cu eventuale alte propuneri.

Cu cele mai bune gânduri,
QZ

Ce am învățat cu ocazia Zilei Mondiale a Curățeniei?

Dimineața, pe la 9, m-am prezentat la locul convenit în costum „de scandal” și mi s-au înmânat câțiva saci din plastic și o pereche de mănuși de protecție. Apoi… la treabă, Tiberiu!

M-am bucurat că eram singur în zona repartizată. Puteam să lucrez liniștit, fără să fiu nevoit să port discuții de complezență.

Peste parcarea de la intrarea în oraș parcă plouase cu gunoaie. Boscheții, iarba înaltă de la marginea drumului… totul era „botezat” cu mizerie și deșeuri.

În trei ore, am adunat cam opt saci plini cu diverse porcării. Într-o parcare, turiștii aruncă de toate. Topul arată cam așa:

– tacâmuri și farfurii din plastic;

– pamperși (folosiți, evident);

– pungi din plastic de toate mărimile și culorile;

– Bidoane din plastic (PET-uri) de toate neamurile;

– chiștoace;

– Lingurițe de plastic pentru cafea și muulte pahare.

Concluzia?

Dacă nu găsim rapid o soluție pentru reciclarea 100% a plasticului, o să ne ia dracu’ pe toți! O să ajungem să înotăm în deșeuri de plastic. Sau o să dăm foc deșeurilor și-o să ne otrăvim cu totul puținul aer care ne-a mai rămas.

Nu-i de glumă, oameni buni…

Viitorul nu sună bine.

M-am înscris voluntar la „Ziua Mondială a Curățeniei” – Let’s Do It Romania

Pentru că m-am săturat să văd străzile și parcurile noastre sufocate de gunoaie, am ales să fiu o picătură în oceanul Let’s Do It Romania.

Ziua Mondială a Curățeniei este pe 15 septembrie (deși ar trebui sărbătorită în fiecare zi).

Activitățile ce vor fi desfășurate arată cam așa:

Dacă și ție îți pasă de viitorul lumii, arat-o! Fii voluntar!

Mișcă-ți curul tău gras din fotoliu și hai să ne adunăm cu toții la curățenie pe 15 septembrie.

Te poți înscrie și tu aici: Leț Do It Rumenia

Secretul meu rușinos!

A sosit momentul adevărului, oameni buni! Am o taină și nu mai pot s-o țin în mine. Am s-o strig în cele patru zări:

 – Bună, mă numesc Tiberiu și sunt dependent de usturoi! Nah, c-am zis-o! Gata! M-am eliberat!

Dacă trece o zi fără să mânânc usturoi, intru în depresie și nivelul meu de dopamină atinge subsolul.

Doza mea zilnică este de 12 căței de usturoi. Dă-mi mai puțin când m-așez la masă și-ai să vezi imediat cum arată un om bosumflat.

Dă-mi mai mulți și ai să vezi cum arată fața unui om care privește Nirvana.

Dependența mea mă obligă să stau mai mult pe acasă și să scriu toată ziua pe laptop (așa s-a născut, probabil,  cartea mea).

Singurele dăți când nu-mi iau doza de dimineață sunt puținele ocazii sociale de la care nu mă pot sustrage. Dar revin repede acasă și dau iama înfrigurat în căciuliile de usturoi din cămară.

Să ridice primul piatra cel care nici usturoi n-a mâncat, nici gura nu-i miroase.

 

PS.

Imaginați-vă prin ce calvar trece nevastă-mea de 22 de ani încoace! Puteți?

Da… sunt dependent de usturoi! Nu mă condamnați!

Din câte am auzit, e ok să fii diferit!

Pace vouă!

Libre Office 6 m-a făcut să bocesc!

Ca utilizator de Ubuntu, folosesc pentru scriere platforma Libre Office.

De curând, am făcut o actualizare și am trecut de la versiunea nr. 5 la nr. 6

MARE GREȘEALĂ!

Toate liniuțele de dialog, în toate fișierele, au devenit buline.

Acum încerc să dreg busuiocul…

Mulțumesc, Libre Office!

Bărbații, în general, nu sunt mocangii

Acum o săptămână, cei de la Banca Transilvania mi-au trimis un email. Eram invitat să particip la o conferință gratuită despre „Managementul conflictelor”.

Lector: Zoltan Veres. Durata: 3 ore. Locația: Suceava, Hotel Zamca

Întrucât am o personalitate „maro”, mi-am zis că nu mi-ar strica niscaiva informații despre cum să-ți ții nervi-n frâu (mai ales că totul era moca).

Așa că mocangiul din mine s-a trezit, și-a luat nevasta și… „Hai la conferință , dragă, să ne culturalizăm!”.

Erau vreo 200 de persoane în sală, de unde rezultă că nu sunt eu singurul mocangiu din Suceava.

Peste 90% erau femei, de unde rezultă că femeile, în general, sunt mai mocangioaice decât bărbații.

Urmașe de-ale Evei de toate culorile, mărimile și formele.

Dacă voi avea vreodată intenția să ies la agățat de mână cu nevastă-mea, o conferință ținută de Zoltan Veres este cel mai potrivit loc.

Dar eu nu eram acolo pentru noi cunoștințe, ci pentru culturalizare.

Zoltan nu mi-a zis nimic nou, așa că, după o oră jumate de plictiseală, am șters-o de acolo ca un mișel fără să țin cont de protestele nevesti-mii care-l privea pe Zoltan cu interes, roșie la față și cu ochii scânteind.

Mda…

Conferința noastră s-a mutat în magazinele din Suceava. Le-am luat la puricat. Eu am vizitat raioanele auto și, desigur, cele de băuturi (una n-o exclude pe cealaltă), iar jumătatea mea pe cele de detergenți, fiare de călcat, aspiratoare și blendere… prostii din astea.

La sfârșit m-am uitat pe nota de plată și am înghițit în sec. Mi-a părut tare rău că nu am rămas la conferință. Mare prostie! Trebuia să fi rămas.

Îmi pare rău, Zoltan!

PS.
Dar berea sârbească pe care am cumpărat-o de la Auchan a fost super!

Banii mei nu sunt buni

Acum trei zile am căutat pe net anunțuri cu profesori de limba română și am contactat vreo șapte pe email întrebându-i simplu: cât m-ar costa corectarea gramaticală a 530 de pagini (atât are cartea mea).

Nici până acum n-am primit vreun răspuns.

E clar: banii mei nu-s buni.

Actualizare:

Am reușit, până la urmă, dar prin conversații telefonice.

Concluzie: Telefonul „bate” emailul.