E greu să găsești un traducător de ficțiune

Zilele astea am tot încercat să găsesc un traducător pentru cartea mea (volumul 1) și am contactat trei persoane.

Din păcate, primii doi sunt deja „luați”. Cât despre al treilea… nu era persoana potrivită.

Am demarat o licitație pe un site de antreprenori (freelancers).

Prima condiție (capitală) este ca persoana să locuiască în prezent în SUA (de minim 10 ani).

Poate că există americani iubitori de literatură și de gramatică care știu bine și limba română.

Sau poate că sunt români emigrați de 10-20 de ani în State și ar putea face treabă bună. Cine știe…

Să vedem ce-o să iasă. Chiar sunt curios!

Actualizare:

Au trecut două zile și am cunoscut o mulțime de oameni frumoși și dornici să mă ajute cu traducerea cărții.

Din păcate, încă n-am găsit acea rara avis. Continuăm!

Oferă-ți cartea pe degeaba

Din colecția „Am o idee care mă chinuie”, am să expun foarte pe scurt concluzia la care am ajuns:

Poți să vinzi o carte numai dacă dacă o dai pe degeaba!

Da, ai citit bine.

Acum să nu crezi că sunt eu deștept și că am descoperit apa caldă. Oh, nu!

Am citit o grămadă de articole referitoare la promovarea cărților și DUPĂ aia am ajuns la concluzia de mai sus.

Cum să ai recenzii, dacă cei doritori să-ți citească cartea nu ajung la ea (fie din cauza prețului, fie din alte cauze)?

E simplu: O faci ebook, o sui pe site-ul tău și o dai „la liber” pentru… să zicem 1-2 săptămâni.

Tocmai am demarat experimentul acesta și oferta mea promoțională va dura până pe 25 mai.

Întrebare din public:

„Băi, ești prost? Dacă o dai gratis, o să circule pe internet și o să ți-o pună ăia pe torente! Ha, ha! Ce tâmpit ești!”

Răspuns:

Da, știu asta. Dar, până la urmă, 0,01% din cei care vor afla de cartea mea fie o vor cumpăra, fie vor lăsa o recenzie pe Goodreads.

Și asta înseamnă mai mult decât 0%.

Luați loc.

Bine, ai scris o carte. Mai departe?

Dacă ești scriitor aspirant (sau consacrat, de ce nu?), înseamnă că știi deja despre ce vorbesc.

Te-ai luptat ani de zile ca să scrii o carte. Ți-a ieșit. Ești fericit.

Ce-o să fie mai departe? O să dea lumea buluc să ți-o cumpere? Neeeh…

Nu fi naiv.

M-am convins pe pielea mea de un lucru: indiferent cât de bună crezi tu că ți-ar fi „capodopera”, dacă nu știi s-o vinzi… totul e degeaba.

Asta îmi amintește de o discuție între autorul celebrei „Tată bogat, tată sărac” și o reporteriță.

Robert  Kiyosaki, cel mai bestselărit autor de cărți de educație financiară de peste ocean, aflat în turneu, a avut amabilitatea de a-i acorda un interviu unei domnișoare, reporter la un ziar local din nu știu care țară.

Dintr-una într-alta, reporterița îi mărturisește că este absolventă de filologie și că a scris și ea o carte, dar cartea nu se vinde.

Iar omul îi răspunde: „Ar trebui să faceți un curs de vânzări.”

La care tipa, supărată foc, se ridică și pleacă.

Kiyosaki avea dreptate: tehnicile de vânzări sunt aceleași, indiferent dacă vrei să vinzi o carte, un tractor sau două baxuri de săpun.

Așa că, dragi autori români contemporani, după ce puneți pana „în cui”, studiați nițel marketingul și vedeți cu ce se mănâncă.

Pentru că poți fi un autor de excepție, dar degeaba ești, dacă te citesc doar vecina nemăritată din colțul străzii și bunica ta.

Cu doi cititori nu se face primăvara.