Care este scopul vieții?

Rândurile de mai jos nu sunt un eseu și nici nu au pretenția să descopere cuiva un mare adevăr.

Nu ofer soluții, nu vreau să fac pe deșteptul (adevărul e că nici nu sunt) și nu e o încercare de a acoperi în întregime un subiect atât de vast.

Rândurile mele sunt oglinda gândurilor mele și, probabil, n-o să ți se potrivească ție.

Dar recunoaște că și tu (și alții ca tine) ai o mare curiozitate: Care mama dracului e scopul vieții?

Fie că ne place sau nu, cu toții suntem produsul unui Creator.

Creația oglindește Creatorul.

Care este scopul Creatorului? Să creeze!

Suntem imitații palide ale Creatorului nostru, deci fiecare din noi (conștient sau nu) avem sădite în suflete dorința de a crea.

Acesta este răspunsul pe care l-am găsit eu: Scopul vieții este creația.

Este arta!

Indiferent ce creem, noi facem artă.

Podul pe care-l gândește un arhitect este creație. Artă.

Pâinea pe care o scoate din cuptor brutarul este și ea o creație. Artă.

Chiar și talk show-urile la care te uiți pe nu știu ce canal tv sunt tot o formă de creație. Artă? Poate.

Ori de câte ori nu creezi nimic, ești nimic! Te plictisești. Te simți inutil.

Se spune că plictiseala e o boală. Că lungește zilele și scurtează viața.

Este adevărat: atunci când nu scriu nimic, mă simt inutil.

Nemaifiind creator, mă îndepărtez de scopul pentru care am fost creat.

Fiecare zi în care care nu creez nimic este o zi sterilă, moartă.

Și e înspăimântător! Este trist!

Și milioane de oameni pe lumea asta au trupuri vii și suflete moarte.

Nu creează nimic. Sunt simpli consumatori. De pâine. De circ.

Cu nimic mai buni decât gândacii de bucătărie.

Mâncare, somn, caca și a doua zi… de la început.

Deci care este scopul vieții?