Cititorul are întotdeauna dreptate? Ei, căcat!

Cea mai proastă politică pe care o poate lua un scriitor în brațe este „O să-i mulțumesc pe toți cititorii mei!”

Prostii! Nimic mai jalnic și mai fals!

Am observat prin recenziile primite pe Goodreads critici de genul:

  • Uirebit își masturbează mintea;
  • Uirebit nu știe să scrie;
  • Uirebit n-a citit prea mult la viața lui;
  • Uirebit are un vocabular sărac;
  • Uirebit folosește dialoguri superficiale;
  • Uirebit scrie despre pulă-n pizdă;
  • Uirebit nu are potențial;
  • Uirebit este o nulitate literară…

Și alte căcaturi asemănătoare.

Am o veste pentru toți cei care nu-mi agreează scrisul: eu scriu pentru mine și pentru cei care gândesc asemenea mie. Sună ok?

Dacă nu-ți place cum scriu, nu ești obligat să-mi citești cartea până la capăt, dragă cititorule! Dă cu ea de perete! Sau șterge-o de pe laptop/telefon.

Nu cumpăra cartea mea așa, ca boul! Citește mai întâi câteva fragmente din ea. Tocmai de aia am postat pe site fragmentele, pentru ca tu să știi dinainte cu ce ai de a face (și cu cine).

Așadar și… prin urmare…

Dacă nu-ți place cum scriu, e dreptul tău constituțional să-ți păstrezi banii în buzunar! Cumpără-ți o shaorma și fii fericit!

Eu unul sunt deja.

Știi de ce? Pentru că scriu exact așa cum îmi place și pentru că mă doare-n cur dacă am sau nu potențial literar.

Poftă bună la shaorma!

Gata cu alcoolul

Am opt săptămâni de când am dat-o „pe ulei”. Din nou…

S-a ales praful din editarea volumului 2 (practic, n-am mai lucrat nimic).

Or fi și scriitori bețivi pe lumea asta, dar eu nu fac parte din tagma lor. Sau sunt bețiv, sau sunt scriitor (nu le pot face pe ambele). Așa că renunț la alcool. Cu bucurie!

Mă întorc la cartea mea (editarea s-a oprit la pagina 200 din 500).

Actualizare:

La dracu’! Am uitat complet că mai am încă zece beri în cămară.

Ok… întâi le dau gata pe alea și DUPĂ aia mă las.

Mda…

Nu-s perfecționist, dar…

Gata și corectura volumului 1.

Au existat peste o mie de greșeli gramaticale și de punctuație și de tastare.

După multe doze de bere și multe ore, am reușit să termin.

Acum voi urca pe Create Space varianta corectă.

De asemenea, trebuie să mă ocup nițel și de copertă (diacriticile, bată-le vina!).

După care… începem aceeași poveste cu volumul 2. Și tot așa…

Curaj, Tiberiu!

Cum să faci supă de pui?

Serios? Chiar nu știi cum să faci supă de pui?

Te-nvăț eu!

Primul pas e să mergi la magazin și să iei tacâmuri de pui (nu pulpe).

Ajungi acasă, pui tacâmurile-n oală (nespălate, desigur), adaugi 3 litri de apă de la robinet și pui totul la fiert.

Până fierbe, poți să bei o bere.

Când începe să fiarbă, presari pe deasupra sare, piper și… câte ceva din condimentele pe care le ai prin casă (fără prea multă alegere).

Poți să bei a doua bere… că oricum n-ai altceva de făcut.

Peste alt sfert de oră cureți două cepe, un morcov și un cartof, le tai juliene (ce-o fi aia?) și le arunci în oală.

Plus tăiței. Nu uita de TĂIȚEI!

Și… e momentul pentru a treia bere.

Ahaaa… bulion ai? Pune musai 2 linguri. Sau 3.

Fie… 4.

Du-te repede în grădină și adu niște leuștean (și spală-l, fir-ai tu să fii de nesimțit, nespălat, mâzgâlit și neatent!!!).

Smântână ai? Nu-i nimic, dacă n-ai. E bun și laptele. Pune-l direct în oală, ca să nu se mai chinuie fiecare să-l adauge-n farfurie (economisim timp).

Putem bea și-a patra bere, nu?

Curăță cinci căței de usturoi și aruncă-i și pe ăia la fiert.

Peste încă o jumătate de oră, oprești focul de sub oală și GATA!

Arată fain, nu? Hai, bagă și-a cincea bere…

Nu-ți place? Cum adică „nu-ți place”?

Serios?!

Dacă nu-ți place, fă tu mai bine 🙁

PS.

La naiba! Am uitat că azi e vineri și nevastă-mea ține post. Of, iar o să mănânc singur supa mea de pui. Plus… a șasea bere.

Sau eu mănânc carnea și ea supa (că doar fără carne e de post). Sau… nu.

Uite, dom’le, câte mofturi! Așa-mi trebuie dacă-s bou și m-apuc de gătit!

Unde-i a șaptea bere?

E ultima oară când mai gătesc! Mă jur!!!

🙁

 

Actualizare (după 6 ore):

Of, ce durere de cap! Ce durere afurisităăă!

Supă de pui mi-a trebuit?

Actualizare (după două zile):

Carnea am mâncat-o eu, iar supa a plecat la câini.

Au strâmbat din nas și au refuzat s-o mănânce. Probabil, am pus prea multe condimente. (Caz închis)

Sunt un vierme al gramaticii

M-am apucat de corectat cartea mea (volumul 1).

Am tot amânat (decesul și înmormântarea matușii mele a fost un pretext ideal), dar azi m-am apucat de treabă.

M-am uitat pe manuscrisul corectat de profesoara mea de gramatică și… jale mare… greșeli după greșeli. Sunt un vierme al gramaticii.

Mă credeam mare geniu literar, dar nici pe departe.

Mă bucur că am apelat la cineva „să dea cu roșu” peste tâmpeniile mele.

Dar destul.

Mă duc să mă ascund undeva. Sau, mai bine, continui să corectez.

La o viteză de 70 de pagini pe zi, sper să termin în 8-9 zile.

Urăsc gramatica!

Bărbații, în general, nu sunt mocangii

Acum o săptămână, cei de la Banca Transilvania mi-au trimis un email. Eram invitat să particip la o conferință gratuită despre „Managementul conflictelor”.

Lector: Zoltan Veres. Durata: 3 ore. Locația: Suceava, Hotel Zamca

Întrucât am o personalitate „maro”, mi-am zis că nu mi-ar strica niscaiva informații despre cum să-ți ții nervi-n frâu (mai ales că totul era moca).

Așa că mocangiul din mine s-a trezit, și-a luat nevasta și… „Hai la conferință , dragă, să ne culturalizăm!”.

Erau vreo 200 de persoane în sală, de unde rezultă că nu sunt eu singurul mocangiu din Suceava.

Peste 90% erau femei, de unde rezultă că femeile, în general, sunt mai mocangioaice decât bărbații.

Urmașe de-ale Evei de toate culorile, mărimile și formele.

Dacă voi avea vreodată intenția să ies la agățat de mână cu nevastă-mea, o conferință ținută de Zoltan Veres este cel mai potrivit loc.

Dar eu nu eram acolo pentru noi cunoștințe, ci pentru culturalizare.

Zoltan nu mi-a zis nimic nou, așa că, după o oră jumate de plictiseală, am șters-o de acolo ca un mișel fără să țin cont de protestele nevesti-mii care-l privea pe Zoltan cu interes, roșie la față și cu ochii scânteind.

Mda…

Conferința noastră s-a mutat în magazinele din Suceava. Le-am luat la puricat. Eu am vizitat raioanele auto și, desigur, cele de băuturi (una n-o exclude pe cealaltă), iar jumătatea mea pe cele de detergenți, fiare de călcat, aspiratoare și blendere… prostii din astea.

La sfârșit m-am uitat pe nota de plată și am înghițit în sec. Mi-a părut tare rău că nu am rămas la conferință. Mare prostie! Trebuia să fi rămas.

Îmi pare rău, Zoltan!

PS.
Dar berea sârbească pe care am cumpărat-o de la Auchan a fost super!

Oferă-ți cartea pe degeaba

Din colecția „Am o idee care mă chinuie”, am să expun foarte pe scurt concluzia la care am ajuns:

Poți să vinzi o carte numai dacă dacă o dai pe degeaba!

Da, ai citit bine.

Acum să nu crezi că sunt eu deștept și că am descoperit apa caldă. Oh, nu!

Am citit o grămadă de articole referitoare la promovarea cărților și DUPĂ aia am ajuns la concluzia de mai sus.

Cum să ai recenzii, dacă cei doritori să-ți citească cartea nu ajung la ea (fie din cauza prețului, fie din alte cauze)?

E simplu: O faci ebook, o sui pe site-ul tău și o dai „la liber” pentru… să zicem 1-2 săptămâni.

Tocmai am demarat experimentul acesta și oferta mea promoțională va dura până pe 25 mai.

Întrebare din public:

„Băi, ești prost? Dacă o dai gratis, o să circule pe internet și o să ți-o pună ăia pe torente! Ha, ha! Ce tâmpit ești!”

Răspuns:

Da, știu asta. Dar, până la urmă, 0,01% din cei care vor afla de cartea mea fie o vor cumpăra, fie vor lăsa o recenzie pe Goodreads.

Și asta înseamnă mai mult decât 0%.

Luați loc.

Bine, ai scris o carte. Mai departe?

Dacă ești scriitor aspirant (sau consacrat, de ce nu?), înseamnă că știi deja despre ce vorbesc.

Te-ai luptat ani de zile ca să scrii o carte. Ți-a ieșit. Ești fericit.

Ce-o să fie mai departe? O să dea lumea buluc să ți-o cumpere? Neeeh…

Nu fi naiv.

M-am convins pe pielea mea de un lucru: indiferent cât de bună crezi tu că ți-ar fi „capodopera”, dacă nu știi s-o vinzi… totul e degeaba.

Asta îmi amintește de o discuție între autorul celebrei „Tată bogat, tată sărac” și o reporteriță.

Robert  Kiyosaki, cel mai bestselărit autor de cărți de educație financiară de peste ocean, aflat în turneu, a avut amabilitatea de a-i acorda un interviu unei domnișoare, reporter la un ziar local din nu știu care țară.

Dintr-una într-alta, reporterița îi mărturisește că este absolventă de filologie și că a scris și ea o carte, dar cartea nu se vinde.

Iar omul îi răspunde: „Ar trebui să faceți un curs de vânzări.”

La care tipa, supărată foc, se ridică și pleacă.

Kiyosaki avea dreptate: tehnicile de vânzări sunt aceleași, indiferent dacă vrei să vinzi o carte, un tractor sau două baxuri de săpun.

Așa că, dragi autori români contemporani, după ce puneți pana „în cui”, studiați nițel marketingul și vedeți cu ce se mănâncă.

Pentru că poți fi un autor de excepție, dar degeaba ești, dacă te citesc doar vecina nemăritată din colțul străzii și bunica ta.

Cu doi cititori nu se face primăvara.

Forumurile românești de pe Goodreads

Cu părere de rău, trebuie să trag o concluzie neplăcută:

Forumurile de limba română de pe Goodreads sunt, practic, în letargie.

Există acolo mai multe comunități românești pentru iubitorii de carte (cu sute de utilizatori înscriși), dar se pare că entuziasmul pentru discuții și schimb de idei a cam dispărut.

Ok, mergem înainte.

Actualizare:

Se pare că, dacă pui umărul, poți scoate din letargie un forum.